Crocs Trotter

Poate ar trebui sa ne cunoastem.

Nu am o varsta, e evident. Daca as avea-o s-ar duce tot misterul povestii.

As putea fi o femeie pentru ca uneori scriu siropos si prea liric, dar as putea foarte bine sa fiu un barbat pentru ca in ziua de azi niciodata nu poti fi prea sigur de nimic. In plus e vorba de un povestitor aici. Cel mai usor ar fi sa va imaginati in functie de voi ca sunt cam ceea ce v-ati dori sa fiu. Prin urmare nu am varsta si nu am nici nume. Sunt o parte din imaginatia fiecaruia, pentru ca uneori nu aveti timp sa va imaginati. Nici eu nu am timp uneori, dar atunci cand am ma pun in locul meu si-al vostru si povestesc.

Un povestitor nu e neaparat amuzant, dar ii trebuie darul vorbirii, in cazul meu mi-ar trebui darul scrisului. Imi imaginez ca il am, asa ca pasim mai departe in poveste. Imi mai trebuie imaginatie, dar mai mult decat mie, cititorului ii trebuie imaginatie.

Dar pot sa va povestesc cum am inceput sa scriu din talpa.

Imi plac lucrurile simple, dar adevarate. Imi plac culorile si oamenii. Imi plac anotimpurile, imi plac sunetele, imi plac filmele, inghetata Nirvana, imi plac cuvintele. Imi plac vacantele, imi plac prieteniile adevarate. Asa am inceput sa scriu. Pentru ca imi plac toate lucrurile astea si pentru ca atunci cand crezi in ceva, merita sa scrii. Chiar daca e usor ciudat sa stii ca ai o multime de oameni in sufragerie mereu care observa ce faci. As putea fi unul dintre prietenii vostri sau mai simplu, as putea fi chiar un pantof,  chiar doi pantofi, ca sa nu va pun pe ganduri si sa va intrebati cine as putea fi. Imi place sa-mi imaginez situatii si sa fac schimb de roluri, asa ca de aceasta data am ales sa am un punct de vedere aparent diferit, sa scriu asa, ca din talpa.

De fapt, adevarul e ca mi-as dori sa scriu cam ce as vrea eu sa citesc. Ceva palpabil, real, sa vibreze, sa ma regasesc, sa-mi dau seama de alegerile pe care le fac prin talpile altora.

Da, imi plac crocsii si cum sa nu-mi placa… din talpa, de unde ma aflu, trebuie sa recunosc ca niciodata nu m-am simti mai potrivit incaltat. Sau mai liber.