Vacanta

M-am gandit mult la vacante in ultimele zile, am adulmecat amintirile pe care le-am adunat si mi-au revenit toate proaspete in minte Read the rest of this entry »

M-am gandit mult la vacante in ultimele zile, am adulmecat amintirile pe care le-am adunat si mi-au revenit toate proaspete in minte Read the rest of this entry »
Frumusetea e o stare de spirit.
Ea poate sa transpara prin ochi, prin maini, prin gesturi sau prin atitudine.
Read the rest of this entry »
A mai trecut ceva timp de cand nu ne-am vazut.
Si spatiul dintre noi s-a dilatat. Read the rest of this entry »
Cand vine vorba despre o dimineata perfecta, nu mi-e prea greu sa ma hotarasc.
Mi-as intreba insa talpile: ele cum o vad?
Dimineata asta vine intr-o stare totala de bine, ne trezim cand vrem si e neaparat cineva langa noi de care ne place. Read the rest of this entry »
Acasa e locul acela unde atunci cand esti in incurcatura pana si peretii te salveaza. Unde nu e obligatoriu sa zambesti si daca plangi nu ti se face rusine. E locul in care diminetile au o alta insemnatate pentru ca iti apartin, iar serile nu se termina la o anumita ora. Este acel loc fantastic in care poti umbla in chiloti chiar daca nu te simti deloc frumos si atragator, iar gratia acestori plimbari n-o sa ti-o ia nimeni, niciodata. Acasa e acel loc unic unde poti sa-ti exteriorizezi gandurile si ele sa nu se plimbe mai departe prin lume. Acasa e locul acela unde pui o melodie pe repeat si stai in pat cu picioarele pe pereti. Read the rest of this entry »
Uneori, cand ploua, picioarele noastre se grabesc. Parca ar vrea sa ne spuna: “Stai linistit, stiu eu un drum, te duc eu, nu-ti fa griji!” Asta e de obicei. De obiceiul asta, prin coincidenta, se intampla cam cand e mohorat si mocirla si suntem si un pic tristi si ne-a mai prins si ploaia si ni s-a intamplat si sa nu avem umbrela. Read the rest of this entry »
Astept de foarte multi ani sa vina acel moment in care sunt in tren, calatoresc undeva spre o experienta pe care o banuiesc placuta si scriu. Imi mai arunc din cand in cand privirea spre geam, cautand un peisaj miraculous sau o gara care-mi spune pe unde suntem. Singura mea grija este sa nu uit sa cobor. In lumea mea de zi cu zi, n-au existat timp morti. Ei sunt cu totii folositi la maximum, astfel incat sa facem cat mai multe din lucrurile pe care le-am planificat. Iar daca prin absurd am bifat cam tot ce aveam pe lista, in mod normal ar trebui sa ma apuc sa planific din nou. Planific intalnirile, calatoriile in interes de serviciu, deadline-urile, datele la care expira contracte, datele la care negociez contracte, apoi zilele de nastere, plata intretinerii, plata facturilor, listele pentru supermarket si, spre surprinderea mea, intalnirile cu prietenii, vacantele, o amarata de dupa amiaza de sambata…
Tricouri, aparatul de fotografiat, da, are baterie, periuta si pasta de dinti, parfumul meu de calatorii, o hainuta mai groasa pe care ma rog sa n-o folosesc, sosete, netbookul, printez biletele, inchid fermoarul pun crocsii in picioare si la drum. Read the rest of this entry »