Sunt o persoana gurmanda, recunosc.
E o stare de bine in a pregati bunatati pentru cineva: sarea curge exact cat trebuie, dupa gust, de fapt e pentru cel mai bun gust, asa, rosiile sunt proaspete si fragede si dulci, dulci, cred ca o putere divina m-a ajutat sa am parte de cele mai bune alegeri azi. Parmezanul se desprinde usor, in bucati fine, ce-ar fi sa iau o bucatica si sa incerc sa ma uit la cer prin ea? Nu se vede. Mai bine o mananc. Busuioc proaspat, cat sa faci immmm si mai dam o data totul la fiert. Si-apoi un vin bun, rosu, la temperatura camerei, mai degraba un merlot, desi n-as refuza nici un pinot noir. De acord!
Am scos paharul acela cu picior care suna regal cand il ciocnesc. Am aranjat masa, am si flori, servetele, tacamuri, punem vinul in pahar si cred ca putem sa incepem.
Uneori nu ne trebuie un musafir drag, o pereche, un partener de masa. Exista momente cand ne e bine cu noi singuri, cand ne bucuram impreuna cu noi de o mancare sau de un vin bun, in cel mai fericit caz de amandoua.
Totul e sa nu devina o obisnuinta.