Cand eram mica, floarea soarelui mi se parea extrem de mare si de neinteles. Poate din cauza ca niciodata nu intelegeam de ce se numeste floare, pentru ca tot ce ajungea la mine era o capatana plina de seminte negre rupta in bucati pe care o ciuguleam ca o vrabiuta hamesita impreuna cu copiii din fata blocului. Ulterior am aflat ca semintele ar fi trebuit culese si puse la prajit cu sare, la cuptor sau in tigaie, dar reteta apartinea unei alte generatii pe care aveam s-o inteleg mai tarziu. Read the rest of this entry »