Da, pana si noi obosim uneori.
Obosim mai ales atunci cand vedem ca tot ce facem se duce de rapa si toate visele, planurile, eforturile noastre, noptile nedormite, discutiile interminabile nu duc de fapt nicaieri. Obosim atunci cand nu mai stim in ce directie ar trebui s-o apucam si ne dor talpile rau de tot, ni se face un somn infinit, Read the rest of this entry »
Astept de foarte multi ani sa vina acel moment in care sunt in tren, calatoresc undeva spre o experienta pe care o banuiesc placuta si scriu. Imi mai arunc din cand in cand privirea spre geam, cautand un peisaj miraculous sau o gara care-mi spune pe unde suntem. Singura mea grija este sa nu uit sa cobor. In lumea mea de zi cu zi, n-au existat timp morti. Ei sunt cu totii folositi la maximum, astfel incat sa facem cat mai multe din lucrurile pe care le-am planificat. Iar daca prin absurd am bifat cam tot ce aveam pe lista, in mod normal ar trebui sa ma apuc sa planific din nou. Planific intalnirile, calatoriile in interes de serviciu, deadline-urile, datele la care expira contracte, datele la care negociez contracte, apoi zilele de nastere, plata intretinerii, plata facturilor, listele pentru supermarket si, spre surprinderea mea, intalnirile cu prietenii, vacantele, o amarata de dupa amiaza de sambata…
