Se facea ca era o zi calduroasa de vara, culorile, desi vii, miroseau a asfalt topit si avem cumva senzatia aceea de fondue: incins si fierbinte. Stateam totusi confortabil si cat de aerisit se poate, sub o masa, la o terasa din centrul Bucurestiului si pentru ca venise seara, tantarii, de fapt tantarele, incepusera sa manance din noi.
Read the rest of this entry »
Este foarte cald, ingrozitor de cald, cel mai cald.
Respiratia arde, cuvintele sunt topite, suntem ascunse si salvate de crocsii care musca din asfalt, cerul si-a pierdut culoarea si verdele parca s-a imputinat. Corpurile se scurg, totul capata o lentoare, timpul se dilata si nici nu mai vrem sa ne apropiem unii de altii ca sa nu ne sufocam. Parca ne chinuim sa supravietuim, ne taram pana la destinatii si ne pitim la umbra aerului conditionat visand o ploaie salvatoare, cu bulbuci, ca sa ne creasca din nou radacinile. Read the rest of this entry »
Talpile-mi ranite refuzau sa ma mai asculte. Zeci de pietre ascutite isi infipsesera coltii muscand aprig din calcaiele mele iar pielea, zdrelita pe alocuri isi inrosise vinisoarele subtiri. Incet, incet incercam sa ne indreptam catre micul cuib care ne-ar feri de pericole, catre acasa. Stii, acasa e acolo unde ti-e inima sau incotro te poarta picioarele. Stiu drumul singure asa ca tu poti merge si cu ochii inchisi. Read the rest of this entry »
A mai trecut ceva timp de cand nu ne-am vazut.
Si spatiul dintre noi s-a dilatat. Read the rest of this entry »
Cand vine vorba despre o dimineata perfecta, nu mi-e prea greu sa ma hotarasc.
Mi-as intreba insa talpile: ele cum o vad?
Dimineata asta vine intr-o stare totala de bine, ne trezim cand vrem si e neaparat cineva langa noi de care ne place. Read the rest of this entry »
